Sari la conținut
Home » Polenoplasmin- Istorie

Polenoplasmin- Istorie

POLENOPLASMIN

Produs sub licenta Deniplant ®  

Primul meu contact cu albinele , as putea spune ca a fost de cand m-am nascut, pentru ca in acea perioada tatal meu avea in curte doi stupi. Mamei mele findu-i frica de albine, nu a fost niciodata de acord cu aceasta activitate. De fiecare data cand tata umbla la stupi, noi copiii stateam ascunsi in casa si priveam pe geam cum se imbraca in halat alb, isi  punea masca de “cosmonaut” pe cap si cu fumarnita in mana se apropia de stupi si deschidea capacul. Albinele parca dansau in jurul lui fara ai face nimic desi el pur si simplu le fura mierea. Acest lucru m-a fascinat atat de mult ca imi doream si eu sa fac la fel. Si asa, pe la varsta de 3 ani si jumatate am zis c-a venit si randul meu sa umblu la stupi si luand in mana un bat am inceput sa bat in stupi pentru a le chema afara. Ele nu s-au lasat prea mult chemate si au iesit rapid sa vada cine le deranjeaza. Vazandu-ma pe mine cu batul in mana au pornit atacul si s-au napustit asupra mea. Dupa prima intepatura am inceput sa tip si sa fug prin curte cu ele dupa mine. Norocul meu a fost ca mama era acasa si vazand pericolul m-a luat pe sus si m-a dus in casa. Mi-a scos acele albinelor, pentru ca deja tabarase mai multe pe mine, si m-a frecat cu sare pe fiecare intepatura. Albinele au mai roit in jurul casei cateva ore si spre seara s-au potolit. 

         Cand a venit tata acasa si a aflat ce s-a intamplat, a cedat rugamintilor mamei si a terminat cu stuparitul pentru totdeauna. Din mierea stransa pana atunci in niste borcane mari am mai mancat aproape doi ani.

         In clasa a-V-a profesoara de botanica avand stupi acasa, ne-a predat mai multe lectii despre albine si atunci am inteles ce greseala facusem. Tot atunci am aflat cat de importante sunt albinele pentru hrana si sanatatea omului si tot timpul mi-as fi dorit sa am si eu albinele mele.

         Dupa ce am inceput sa cultiv plante medicinale si sa le adun de pe dealuri pentru a le transforma in ceaiuri, tincturi si alte preparate, mi-am amintit de lectia de la botanica, cu albinele care strang polenul florilor si am hotarat sa folosesc si eu acele grauncioare de polen pentru care albinele trudesc atat.

In zona in care recoltam eu plantele avand un apicultor cu multi stupi, i-am propus sa aduca un stup in mijlocul florilor mele pentru a le pune sa stranga polen si sa prepare miere numai din acele flori.

         Astfel am reusit ca de la plantele din care preparam eu ceaiul Deniplant, (pentru tratarea bolii de piele psoriazis), sa obtin si polen si miere.

         Stiind ca plantele Deniplant au proprietati deosebite si ajuta la intarirea sistemului imunitar si reglarea metabolismului celular, am folosit polenul respectiv pentru a crea un nou produs. Am combinat polenul cu o pulbere din seminte de cacao si drojdie de bere uscata pentru ca stiam cat de importane sunt si acestea prin constituientii sai.

         Aceasta pulbere am dizolvat-o in ceaiul deniplant si am obtinut un cocktail plin de vitamine si minerale cu proprietati medicinale deosebite.

        Provocarea cea mare a fost cand avand probleme cu cainele meu, un ciobanesc german de 9 ani caruia i-au paralizat picioarele din spate. Dupa ce am vazut ca se chinuie, ca nici nu mai poate manca  si medicul veterinar nu a avut ce-i face, de cat un prednison si cateva vitamine, mi-a venit ideea sa incerc si cocktailul meu de vitamine si minerale pe care il aveam. Si pentru ca nu puteam sa il fac pe Rex sa bea ceai, am amestecat direct plantele cu polenul si cacaua  si i le-am administrat in smantana. Pentru ca nu vroia sa mai manance nimic, i-am  pus smantana pe labuta iar el se lingea pentru a fi curat. Astfel am reusit sa-i administrez preparatul meu, la inceput de trei ori pe zi, apoi dupa ce si-a revenit si a inceput sa se ridice in picioare, sa manace, i-am dat de 2 ori pe zi preparatul direct in mancare.

    Asa am reusit sa-l salvez pe Rex de la moarte, pentru ca medicii imi spusesera ca eutanasierea este singura solutie pentru el.

      Dupa cea am relatat pe un forum povestea lui Rex, am fost contactat de mai multe persoane care aveau probleme cu cateii paralizati. Am ramas surprins de faptul ca preparatul meu a reusit sa salveze si alti catei cu paralizia picioarelor.

Asa a aparut suplimentul nutritiv pe care l-am numit  POLENOPLASMIN.

        Studiind impreuna cu un medic aceste cazuri, am ajuns la concluzia ca acest nou produs, prin formula si constituientii sai, are multiple calitati curative.