Sforait

1. Descriere:

          Sforãitul poate fi definit ca tulburare a somnului care impiedica odihna pe timpul noptii, inducand atat un somn insuficient si problematic cat si numeroase probleme de ordin respirator.

          Chinezii considera sforaitul un semn de sanatate. Insa, medicii nu sunt de aceeasi parere. ,,Sforaitul este o problema serioasa, dar mai putin luata in seama, poate si pentru ca a devenit subiectul unor glume savuroase. Dar medicii o considera o boala grava si o trateaza ca atare. Sforaitul chinuie viata multora dintre noi si duce la complicatii serioase”, a mentionat prof. dr. Ioan Paul Stoicescu, medic primar pneumolog la Institutul de pneumologie „Marius Nasta” din Bucuresti, in cadrul unei conferinte de presa.

          Sforaitul se produce pe durata somnului o data cu inspiratia, moment in care tesuturile moi ale valului palatin vibreaza la trecerea aerului. Un sforait mediu atinge cu usurinta un nivel sonor de 45 dB pana la 60 dB (zgomotul vocii umane) in timp ce un sforait puternic poate atinge 95 dB care corespund zgomotului trecerii unui camion.

         In mod evident, sforaitul tulbura viata persoanelor din mediul celui afectat si poate cauza insomnie

         Conform unei statistici mondiale, sforaitul vizeaza peste 40% dintre adulti. 

         Circa 38% din persoanele între 25-34 ani sforãie, iar procentul creºte la peste 53% pentru persoanele cu vârste cuprinse între 45-54 ani. (BMJ 1997;314:860). 

         Prevalenþa sforãitului creºte pânã la vârsta de 60 ani, dupã care scade, ceea ce s-ar putea datora timpului mai scurt petrecut dormind de cãtre persoanele în vârstã ºi totodatã speranþei de viaþã redusã la persoanele care sforãie.
 

         Totodata potrivit statisticilor, se pare ca aproximativ 80% dintre cuplurile afectate de aceasta problema dorm periodic in camere separate.

Sforãitul este mai frecvent în rândul bãrbaþilor ºi persoanelor supraponderale ºi se amplificã cu vârsta.

        Între 30-35 ani, circa 20% dintre bãrbaþi ºi 5% dintre femei sforãie în mod regulat, iar la 60 ani procentul creºte la circa 60% dintre bãrbaþi ºi 40% dintre femei.

        Totuºi nici tinerii nu rãmân neafecaþi. În urma unui sondaj efectuat de Universitatea Erlangen din Germania în rândul studenþilor la medicinã, a rezultat cã 61% din subiecþii de ambele sexe sforãie, dupã cum au indicat partenerii acestora. 
       

        Bãrbaþii sunt mai predispuºi: raportul între bãrbaþi ºi femei este de circa 2:1, dar se echilibreazã cu creºterea 

 Pe scurt, impartirea fazelor somnului se refera la momentele REM (rapid eye movement) si cele non-REM. sforaitul poate interveni pe parcursul oricaruia din aceste momente sau doar in anumite faze, cel mai comun fiind in timpul fazei REM deoarece una din caracteristicile acesteia e reprezentata de scaderea tonusului muscular, eveniment cu importanta in mecanismul fiziologic al sforaitului.

       In timpul somnului REM creierul trimite semnale de relaxare tuturor muschilor din organism incetinind functiile pentru a favoriza odihna. Aceasta relaxare este indusa si muschilor palatului, limbii si gatului producand ingustarea cailor de pasaj aerian si vibratiile sonore caracteristice sforaitului

Rezistenta medie intampinata de cursul de aer la trecerea prin caile respiratorii superioare , determinata de posibilele ingustari poate provoca un anumit nivel de sforait dar care nu este asociat in general cu intreruperea somnului sau probleme respiratorii majore.

        Daca aceasta rezistenta creste, din diverse cauze, eforturile organismului de a mentine o ventilatie adecvata in timpul respiratiei pot cauza un anumit nivel de agitatie in timpul somnului, dar nu destul de mare la nivel nervos pentru a determina scaderea cantitatii de oxigen care ajunge la creier (hipoxie), in acest caz se defineste asa zisul sindrom al rezistentei cailor superioare. (UARS)

       In cazul in care rezistenta depaseste chiar si acest nivel mediu, eforturile ventilatorii nu mai pot asigura nivelul adecvat de oxigen care va scadea in sange iar rezultatul se refera la fragmentarea somnului, termen numit sindrom de apnee- hipopnee obstructiva in somn.

1.5 Evaluarea problemei sforaitului:

       In cadrul examenului fizic se ia in considerare greutatea pacientului cu calcularea indicelui de masa (BMI), circumferinta gatului, vizualizarea gatului, cavitatilor nazale, pentru determinarea ingustarii cailor aeriene.

       Pentru o atenta evaluare este necesara discutia atat cu partenerul de pat cat si cu membrii familiei precum si un examen fizic complet.

       Trebuie luat in considerare si istoricul medical al persoanei, obiceiurile de somn, igiena, eventualele simptome de somnolenta din timpul zilei, episoadele de somn diurn si frecventa trezirilor din timpul somnului de noapte.

Colapsul cailor respiratorii din ASO produce sforait intens sau profund care se traduce sonor prin horcait, mormait, gafait, urmat de oprirea respiratiei timp de 10 secunde sau mai mult. In aceasta scurta perioada de apnee sforaitul inceteaza. Asfixia progresiva determina trezirea brusca a pacientului si astfel se restabileste fluxul respirator normal. Odata cu reluarea respiratiei pacientii readorm si sforaitul intens reincepe. Aceasta secventa de evenimente se repeta de zeci de ori pe noapte ducand la fragmentarea importanta a somnului.

     Oprirea respiratiei produce scaderea concentratiei gazelor sanguine: scaderea presiunii partiale a oxigenului din sangele arterial si cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon. Hipoxia din timpul somnului suprasolicita sistemul nervos si aparatul cardiovascular, in timp acesti pacienti vor dezvolta hipertensiune arteriala, boala arteriala coronariana si prezinta agravarea ASO, interventia terapeutica fiind mai dificila.

      In mod natural respiratia se realizeaza pe nas, dar unii indivizi nu pot respira asa datorita obstructiei cailor nazale, obstructie ce poate fi cauzata fie de o devier de sept, alergii, infectii sinusale, marirea amigdalelor. In cazul adultilor cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de deviatiile septale sau inflamarea tesuturilor din cauza alergiilor, iar in cazul copiilor de majoritatea datilor sunt implicate amigdalele marite.

      Majoritatea celor ce respira pe gura sforaie deorece trecerea aerului prin gura provoaca diverse grade de vibratii ale tesuturilor.

      Palatul moale este o extensie musculara a acoperisului osos(palatul dur) al gurii. Separa partea din spate a gurii(orofaringe ) de structurile de pasaj nazal(nazofaringe). Este de forma unei foite atasate in trei laturi iar cea de a patra este lasata libera in spatele gurii. Aceasta structura are importanta in procesele de respiratie si inghitire.

      In timpul respiratiei pe nas palatul moale se misca inainte si lasa libera zona de pasa posterioara spre plamani.

      In timpul inghitirii acesta se misca inapoi pentru a acoperi pasajul nazal directionand astfel mancarea si fluidele spre caile digestive.

     Uvula sau omusorul: este o mica extensie a marginii libere a palatului moale. Ii asista functia si are totodata un rol fonator in anumite limbi ( ex Ebraica ) pentru producerea unor anumite tipuri de sunete guturale.

      In majoritatea cazurilor vibratia acestor doua  structuri este cea implicata in sforait fiind locul de actiune in cazul terapiilor chirurgicale.

    Amigdalele sunt alte doua structuri cu rol in imunitate, detectarea infectiilor, fiind localizate in spatele gurii de o parte de si de alta a gatului in orofaringe. Mai poarta numele de tonsile palatine. In cazul unor infectii, frecvent la copii si tineri acestea se inflameaza crescand in dimensiune si ingusteaza din pasaj putandu se ajunge chiar la obstructii grave. Dupa tratarea infectiei in general se considera ca acestea nu si mai reiau dimensiunile initiale, scad dar pot ramane intr-o stare hipertrofiata ingustand caile aeriene.

     O alta influenta in cazul sforaitului o mai pot avea si pozitia si dimensiunile limbii.

     Un amãnunt interesant este cã astronauþii sforãie mult mai rar în spaþiul cosmic, pentru cã în lipsa unei forþe gravitaþionale pãrþile superioare ale cãilor aeriene nu mai colapseazã. 

    Prin relaxarea crescuta a musculaturii, inclusiv cea a gatului, din peretii conductului aerian, care se prabusesc in interior ingustand calea aeriana. 

    Acelasi efect ca si in cazul medicamentelor ce produc acel nivel de somn mult mai profund cu efecte de scadere accentuata a tonusului muscular.

    Persoanele supraponderale sau obeze, in special cele cu tesut adipos in jurul gatului, un diametru de peste 43 cm.

    Aceasta cantitate de grasime in plus din jurul gatului determina afectarea tonusului muscular.

   Cauzata de guturai, deviatie de sept sau polipi, mai ales in cazul copiilor.

     Dormitul pe spate favorizeaza obstructia cailor aeriene, atat din cauza efectului gravitatiei asupra muschilor gatului si a tesuturilor faringelui cat si a alunecarii limbii inspre partea din spate a gurii. Aceste structuri impreuna cu amigdalele se interpun in calea obisnuita a aerului provocand vibratii transpuse prin sunetul specific.

    Produce inflamatia si chiar umflarea mucoasei cailor aeriene de la trecerea zilnica a substantelor nocive producand o compromitere cel putin moderata a functiilor fiziologice normale crescand sansele de aparitie a sforaitului.

    (ex.: maxilarul mic, omuºorul mare etc) sau chiar forma capului – la persoanele cu capul mai apropiat de forma rotudã þesuturile au o distanþã mai micã de parcurs pânã la obstrucþionarea cãilor aeriene (Sleep and Breathing2001;5:79-91)

     Vãlul palatin sau omuºorul prea lung, chiºtii sau tomorile pot deasemenea îngusta cãile aeriene superioare, favorizând sforãitul, dar acestea sunt cazuri rare. 

    Aceste afectiuni pot ingreuna respiratia atat pe timpul zilei cat si noaptea prin obstructia pasajului nazal, deci persoana este fortata sa respire pe gura de unde implicatiile deja discutate legat de musculatura orofaringelui. 

    Administrarea medicamentelor impotriva alergiilor cu o ora sau chiar mai devreme inainte de momentul culcarii poate usura respiratia deci ameliora totodata sforaitul.

      Congestia nazala care apare in timpul racelii sau din cauza unor afectiuni respiratorii poate fi un principal factor care duce la aparitia sforaitului. 

    Cãile nazale blocate („nasul înfundat”) necesitã un efort suplimnetar pentru a trage aer în cursul inspiraþiei. Astfel se creazã o depresiune în faringe, care trage þesuturile moi înspre interior ºi duce la sforãit.

     Din acest motiv persoanele care suferã de alergii, guturai sau sinuzitã cel mai adesea sforãie

1.De acasa ( cu un anumit grad de supraveghere ) ce include masuratoarea unor parametrii de baza ai somnului si respiratiei, oximetrie a pulsului ( masuratoare a nivelului de oxigen din sange), inregistrari ale miscarilor, sforaitului si a evenimentelor apneice.

 2.Studiu complet al somnului ( polisomnografia) metoda realizata clinic, este investigatia de electie in scopul stabilirii diagnosticului principalelor tulburari din timpul somnului.

      Investigatie neinvaziva, lipsita de riscuri, dedicata inregistrarii parametrilor electrofiziologici cu stadiile somnului si a evenimentelor respiratorii: apnei, hipoapnei, sforait,  SDRB (sindrom de rezistenta crescuta la nivelul cailor aeriene superioare). Se efectueaza in laboratoarele de polisomnografie special echipate.

  Scala Epworth  a somnolentei este un test bazat pe marturia personala a pacientului care stabileste severitatea somnolentei. Persoana gradeaza posibilitatea si probabilitatea de a adormi in timpul unor activitati specific alese. Gradarea este:

Scoring:

0-9 = Somnolenta medie in timpul zilei

10-15= Somnolenta excesiva in timpul zilei

16-24 = Somnolenta moderata spre severa

Persoanele care sufera de acel tip de sforait primar care nu implica alte probleme medicale obtin in general un scor mai mic de 10 iar indivizii cu apnee moderata in timpul somnului obtin un scor mai mare de 16.

Afla aici Cate ore trebuie sa dormim pentru ca sa fii in forma

Apneea de somn este o afectiune a aparatului respirator caracterizata prin pauze respiratorii repetate, frecvente in timpul somnului. Durata perioadei de oprire a fluxului de aer este de 10 secunde. SAS prezinta diferite grade de gravitate: usoara, moderata sau severa, in functie de durata si frecventa episoadelor de apnee sau de bradipnee (scaderea ritmului respiratiei)

     In OSA fluxul de aer inceteaza in ciuda impulsurilor respiratorii, datorita obstructiei sau ingustarii cailor respiratorii superioare, de obicei la nivel naso-faringian. In timpul somnului muschii faringelui si ai limbii se relaxeaza si produc obstructia partiala a cailor respiratorii. Oprirea respiratiei din ASO conduce la scaderea concentratiei oxigenului in sange (hipoxie).

   La majoritatea pacientilor cu ASO, configuratia cailor respiratorii este afectata structural, ceea ce predispune la obstructie sau sunt prezente defecte anatomice evidente la nivelul nasului, gurii sau gatului, ca de exemplu hipertrofia tonsilara (amigdaliana). In pozitie culcata, in timpul somnului, amigdalele hipertrofiate contribuie la ingustarea cailor aeriene declansand apneea de somn. In timpul zilei, in perioada de veghe si in pozitie ortostatica aceste modificari fiziopatologice nu se produc.

     ca factori de risc :- varsta: ASO apare mai frecvent dupa varsta de 30 ani

    – sexul masculin: studiile din laboratoarele de cercetare a somnului arata ca ASO e de 5 ori mai frecventa la sexul masculin

    – antecedentele familiale. Istoricul familial de apnee de somn creste riscul dezvoltarii acestei afectiuni

    Un studiu recent a aratat ca sforaitul, ca si alte probleme de respiratie din timpul somnului, pot mari riscul instalarii cancerului.Cercetatorii americani au descoperit ca privarea organismului de oxigen mareste probabilitatea aparitiei tumorilor canceroase, relateaza Independent.ie.
    Acestia sunt de parere ca simplul ajutor dat persoanelor care se confrunta cu aceasta problema, sforaitul, ar putea face ca numarul cazurilor de diagnosticare cu cancer sa scada. 
   

    In cadrul studiului realizat de Universitatea Wisconsin-Madison, din SUA, s-a aratat ca persoanele care sforaie puternic au un risc de aproape 5 ori mai mare de a fi diagnosticate cu cancer. Cele care sforaie moderat, au un risc de a se confrunta cu boala de doua ori mai mare decat cele care nu sunt afectate de aceasta problema. 
 

    Asa cum era de asteptat, riscul cel mai mare de cancer il au persoanele care sufera de apnee de somn, afectiune deja asociata cu obezitatea, diabetul, presiunea arteriala mare, atacurile cardiace si cerebrale.

   Hipertensiunea ºi bolile cardiace sunt mai frecvente la persoanele care sforãie, atât bãrbaþi cât ºi femei datorita oxigenarii insuficiente în timpul somnului – fapt ce are consecinþe grave asupra sistemului cardiovascular. Se recomandã persoanelor care sforãie sã solicite medicului verificare periodicã a tensiuni.